Cramped

Aproape o săptămână fără să scriu nimic. Am fost ocupată și uneori prea obosită pentru a lega câteva cuvinte într-o fraza coerentă.
Săptămâna asta am simțit cum se strâng pereții în jurul meu, cum toți așteaptă de la mine ceva mai mult decât aș putea să le ofer. Îmi propusesem să fac mai multe decât am reușit să fac, dar lucrurile chiar nu ne ies întotdeauna așa cum vrem.
Am aflat că am mai multe absențe la seminarii decât credeam, că unii oameni chiar nu se pot schimba, că unii chiar nu ar trebui să se schimbe, însă încearcă din răsputeri să fie altfel, că părinții mei sunt alături de mine și că suferă uneori că nu mai sunt clasa a XII-a și nu mai vin să mă ia în fiecare vineri și uneori și sâmbăta de la pregătire la germană (și spun asta cu toate că sunt conștientă că există riscul de a cădea în penibil).
Mi-am adus aminte de oamenii care au ținut la mine, dar pe care nu i-am apreciat așa cum ar fi trebuit și care au găsit alte persoane dispuse să le acorde atenție și lase orgoliul la o parte.
Cred că am baut prea mult ceai de tei și vremea de afară mă influențează mai mult decât ar trebui.
Promit să revin cu ceva mai vesel.