joi, ianuarie 7

To be or not to be ignored

Întotdeauna mi-a plăcut să mă consider o persoană care tolerează și acceptă fără prea mari dificultăți lucruri care ies din zona de confort a multora
Însă..
Urăsc să fiu ignorată, intenționat sau nu.
Urăsc să mi se închidă telefonul și devin extrem de paranoică atunci când din diverse motive o convorbire se întrerupe.
Urăsc să fiu folosită și să fiu luată de proastă doar pentru că de vreun an jumate încoace prefer blondul culorii mele naturale.
Urăsc oamenii care cred că statutul îi legitimează să se pișe pe tine și că dacă îți spun două povești personale și au trei momente de vulnerabilitate și afecțiune se transformă brusc din egoiști sau egocentrici în căței drăguți care dau iubitor din coadă.
Urăsc persoanele nehorătâte sau cele cărora le e frică să le pese.


2010 a început mai prost decât s-a terminat 2009.