Random

Situațiile cele mai ciudate sunt atunci când oamenii pe care nu i-am mai vazut de ani, zile sau săptămâni mă întreabă ce-am mai făcut în ultimul timp. Și sunt multe și nu știu de unde să încep, așa că îmi bag picioarele și tac. La fel ca Nichita Stanescu. Numai că el se apropia de pietre.
Incepusem sa-mi fac probleme ca nu pot discuta despre un singur subiect fara sa fac zeci si sute de paranteze, fara sa-mi pierd ideea si sa ajung de cele mai multe ori sa vorbesc despre caramele, in conditiile in care totul pornise de la paduri. E un fel de memorie involuntara care navaleste in biroul ratiunii, o impinge de pe scaun si preia controlul. Cam ca la Proust asa.
Vai, ce de referinte literare. Ma intreb cati Ioni, Gheorghi (un Gheorghe - doi Gheorghi), Vasili (idem Gheorghe) care umbla liberi pe strazile Romaniei stiu ca Nichita Stanescu nu e numele din buletin al vreunei specii de balena exhibitionista.
ProTV-ul distruge obisnuinte. Scrisul cu diacritice adica. Și orice speranță că un articol cu fraze care conțin mai mult 10 cuvinte poate fi vreodată citit și înțeles de oamenii pentru care cratima este probabil vreo fosilă sau vreo nouă substanță folosită în șampon să-ți facă parul să lucească și Michael Jackson RIP te vom iubi forever.
Sunt o ființă cel puțin vulnerabilă, total ne-insensibilă, fix cum nu cred unii și cred că aș da din coadă dacă aș avea. Dar m-am tuns, așa că pot da imaginar. Din coadă.
Cică mai bine m-aș orienta înspre scris decât înspre piar (adicătelea relații publice). Eu mă gândeam să mă las de facultate și să mă fac astronaut. Când am văzut că trebuie să-mi iau sânge și să mă învârt într-o mașinărie cam ca un mixer fără să vomit am zis că un an nu mai e așa mult și că poate până termin facultatea mă re-îndrăgostesc. De meserie.
Ar trebui să bag niște poze, bold-uri și italice, ca să atragă poporul internaut și să nu se plictisească și să apese pe X. Și așa-mi pasă...

Re:Seminar

Evenimentul despre poziționare și branding de pe 2 iulie a fost relevant și redundant în același timp. Redundant în măsura în care spre sfârșit discuțiile și atacurile personale au luat locul prezentărilor pentru care venisem acolo, iar relevant pentru că cel puțin unii oameni și-au făcut treaba.
Primul speaker, Cristina Popov, a vorbit despre brand în general: ce este un brand, ce trebuie să ai în vedere atunci când vrei sa-l creezi, cui se adresează. O prezentare mult prea teoretică, în care mi s-a repetat ceea ce știam deja, și anume că un brand (probabil Cristina referindu-se la produsul ce urmează să devină un brand) trebuie ținut sub control și dezvoltat urmând pașii deja cunoscuți în PR (realizarea unei analize SWOT, stabilirea obiectivelor, a publicului țintă și a strategiei de comunicare, alegerea unui moment de lansare, evaluare).
Pyuric ne-a explicat cât este de important să ai inițiativă în mediul online, să comentezi și să urmărești blogurile care te interesează în mod direct, să fii abordabil și prompt și să-ți creezi un profil. Cu alte cuvinte, este vital să ai o identitate vizuală, să folosești propriul nume, nu o poreclă dată de colegii din generală, să le spui celorlalți câteva cuvinte despre tine atât pe propriul blog, cât și pe profilurile de twitter, facebook sau linkedin care vin în completarea acestuia. Probabil ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la prezentarea ei a fost oferirea exemplului personal. Ne-a spus că este nevoie de răbdare și curaj și, dincolo de toate, de naturalețe și implicare.
Alexandru Negrea a avut - din punctul meu de vedere - prezentarea cu cel mai mare impact asupra publicului, punctând clar ce trebuie și, mai ales, ce NU trebuie să facă un blogger la evenimentele offline la care participă. Dincolo de regulile de bun simț a căror menționare nu am considerat-o neapărat necesară (gen dușul de dinaintea evenimentului, stresarea speakerilor după terminarea susținerii discursurilor sau monopolizarea discuțiilor cu alți participanți), Alexandru a spus niște lucruri extrem de folositoare despre articolele post-eveniment. Nu atât despre scrierea propriu-zisă a lor, care până la urmă depinde în cea mai mare parte de talentul și capacitatea de sintetizare a bloggerului, ci despre importanța linkurilor către participanți/speakeri și „mediatizării” articolului respectiv.
Vali Petcu a preferat să răspundă unor întrebări care au întârziat să apară. A fost condimentul evenimentului, deși uneori poate a fost prea mult. A avut, cu toate acestea, intervenții și sfaturi constructive.
Costin Cocioabă, organizatorul și moderatorul seminarului, a subliniat pe fugă succesul blogurilor de nișă bine făcute în comparație cu site-urile, oferind exemplul monden.info vs. mtv. Probabil prezentarea ar fi fost mai detaliată dacă nu ar fi fost atât de stresat de timp.

Mi-a plăcut și am învățat suficiente lucruri noi și spun asta chiar cu riscul de a mă exprima clișeic. Data viitoare sper să fie mai mult timp destinat atât prezentărilor, cât și socializării post-eveniment. Orange Concept Store n-a fost un loc tocmai prietenos.