Thoughts

Cineva mă acuza că sunt prea siropoasă și sentimentală, că dau prea mult din casă, ceea ce mă face să mă gândesc la adevăratul scop al blogului. Dincolo de exercițiile de coerență sau de simpla modalitate prin care îmi refulez sentimentele sau, de ce nu, frustrările, blogul este un mijloc prin care transmit persoanei mele din viitor ceea ce gândesc în diverse momente - cruciale sau nu - ale vieții. Take it or leave it.
Lipsa unei constanțe a articolelor reflectă tocmai faptul că viața mea are momente intense care mă determină să scriu câteva rânduri și săptămâni întregi în care totul decurge fără evenimente cu o importanță aparte.

Între timp am făcut și 21 de ani și deja simt cum îmbătrânesc. Nu e nici pe departe sentimentul pe care îl intuiam la 20, ci ceva cu totul diferit. Prefer ca în weekend să stau acasă în loc să ies în cluburi supra-aperciate pline până la refuz sau să suport avansurile oamenilor care nu știu semnificația termenului „destul”. Sânii nu mi s-au lăsat, nici spatele nu mă doare, însă nu pot trece prin sesiune cu la fel de puține ore de somn ca în anii trecuți.

*

Mi s-a spus că o relație înseamnă altceva decât telefoane zilnice, timp petrecut împreună, vizite la părinți, sex, planuri de viitor, discuții despre cei care au trecut prin viața noastră până acum, și, în general, sentimentul ăla că trebuie să-i spui Persoanei o chestie care tocmai ți s-a întâmplat. Cică înseamnă constrângeri și privări de libertate, explicații inutile și etichetări, dincolo de care unii nu sunt capabili să vadă.