Înainte de vacanță

Săptămâna aceasta a fost oribila. Și când spun asta nu mă refer la căldura sufocantă, nici la miresmele din autobuz/metrou care vin o dată cu temperaturile ridicate, nici la ploaia care începea ca din senin și care dădea tot traficul bucureștean peste cap.

Mă refer le sentimentul acela pe care îl ai înainte de o vacanță. În fiecare dimineață duceam ample lupte de convingere cu partea din mine care voia să rămână în pat să doarmă. Nu știu cum se face că, deși mi-am propus în fiecare seară să ma trezesc la 6:30/8 pentru a ajunge la seminariile de la 8/9:40, am rămas în pat până la ora 12-13. Sigur, acum aș putea să dau vina pe răceală, pe tuse, pe frigul de afară și nu pe lenea care ma apucă de fiecare dată când se apropie o vacanță.

Am profitat de săptămâna asta pentru a cunoaște oameni și am descoperit că pot trece destul de ușor peste chestiuni care credeam că mă vor bântui cel puțin câteva luni. Se pare că amintiri ale persoanelor la care țineam pot fi usor șterse de câteva zile însorite peste măsură, de o ploaie care te prinde în compania altcuiva, de plimbări prin parc la miezul nopții, de picnicuri pe balcon și alte aspecte pe care fără îndoială că unii le-ar considera cel puțin puerile.

La mulți ani Marius!