joi, noiembrie 6

Just another story


Astăzi o ard în clișee. Despre dragoste. Azi vreau să scriu despre dragoste, sperând să pot înțelege ceva ce mă frământă de câteva zile.
Nu înțeleg de ce toți vor să iubească, când toți știu că dacă se va termina îi va durea atât de tare încât își vor dori să nu se fi născut vreodată. Să nu fi știut niciodată cum e să respire sau să simtă ploaia. Să nu fi văzut niciodată lumina sau oamenii și să nu fi simțit niciodată căldura altcuiva. Să nu fi sărutat, să nu fi existat.
Și ce dacă atunci când ești cu el simți că zbori și că nu mai există nimeni altcineva în afară de voi doi în toată lumea? Și ce dacă speri că va fi așa pentru totdeauna? Pentru că atunci când simți că se termină îți fuge pământul de sub picioare și mergi pe stradă cautând o umbră de care să te agăți. Încerci să tragi aer în piept și să-ți astupi plânsul în pumni sau în pernă. Doare. Fizic. Nu poți să dormi sau să mănânci. Rămâi cu privirea pierdută și uiți să cobori din metrou. Vomiți. Plângi. Te simți singur. Nu vrei să ieși din casă. Simți nevoia să te îngropi în perne și pături și să nu mai ieși niciodată de acolo. Ești sleit de puteri. Crezi că nu mai valorezi nimic pentru nimeni. Te simți gol de dinăuntru.
Și cu toate astea unii au tupeul să susțină că orice s-ar întâmpla merită să trăiești sentimentul. Că merită să iubești. Bullshit. Astea sunt povești inventate de oameni care nu știu despre ce vorbesc și care nu au simțit niciodată pe pielea lor cum e să pierzi pe cineva. Sunt vorbe frumoase care să facă omul să creadă în dragoste. Să creadă că merită să te dedici cuiva și să trăiești pentru cineva chiar dacă se va termina într-un mare rahat. Pentru că e frumos să iubești. Yeah right.
Și eu sunt atât de naivă și cred de fiecare dată...

8 comentarii:

  1. May i join the group?Cu siguranta dragostea care trece lasa in urma un desert in care de cele mai multe ori alegi sa mori hopeless si sa iti amintesti in permanenta de ceea ce a fost.

    RăspundețiȘtergere
  2. May i join the group?Cu siguranta dragostea care trece lasa in urma un desert in care de cele mai multe ori alegi sa mori hopeless si sa iti amintesti in permanenta de ceea ce a fost.

    RăspundețiȘtergere
  3. daca nu mi-ai fi partial cunoscuta datorita incercarilor comune de culturalizare as fi tentata sa te acuz de romantism. (sub alura ta neagra greu digerabila intrevad roz. al naibii de hilar).

    RăspundețiȘtergere
  4. Și ce e atât de rău în a fi romantic din când în când? Oricum, presimt că îmi va trece mai repede decât speram.

    RăspundețiȘtergere
  5. Prefer sa sufar din dragoste decat de singuratate...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu cred că dacă nu iubești ajungi invariabil singur. Cu alte cuvinte, nu cred că o persoană care nu vrea să sufere din dragoste și care implicit nu vrea se să indrăgostească va suferi de singurătate. Poți să nu iubești (în sensul „acela” al cuvântului), dar să fii inconjurat de oameni care țin la tine și datorită cărora nu te simți singur.

    RăspundețiȘtergere

Loc de dat cu părerea