Muzica clasică

Între o înghițitură de Pfanner de portocale și o pagină din cursul de sociologie mi-ai dat seama că eu nu am muzică clasică în calculator. Nici pe CDuri. Nici în iPod.

[Deși nu sunt o ascultătoare împătimită a genului, simt nevoia ca din când în când să ascult altceva decât muzica cu care sunt obișnuită, muzica pe care o ascult în metrou, în drum spre casă sau când stau în pat cu laptopul în față.]

Aveam chef să ascult muzică clasică și nu aveam de unde, iar la viteza cu care downloadez cred că aș fi luat simfonia a cincea a lui Beethoven până la sfârșitul săptămânii. Mărturisesc că varianta google nu mi-a venit în minte decât după vreo 2-3 minute în care m-am gândit dacă există vreo șansă ca pe CDurile de la Marius să găsesc niște Bach, Haydn, Mozart sau Debussy.
Și așa am dat peste situl ăsta și am rămas uimită când am văzut câte posturi de radio care au în playlist numai muzică clasică pot exista în Austria sau Franța și câte în România (da, avem și noi unul amărât..).

Oare numărul ridicat al posturilor de radio de acest gen din țări fără iz balcanic se datorează tradiției sau publicului numeros care cere așa ceva? Înclin să cred a doua variantă pentru că am învățat cândva la economie că nu are sens producerea unui bun care nu este necesar publicului. Mai exact, de ce și-ar pierde băieții nopțile să întrețină niște posturi de radio pe care nu le cere nimeni?

Am avut curiozitatea să caut și niște radiouri online cu manele și iată ce am găsit: *. Asta spune multe despre noi ca popor...