luni, decembrie 15

De Craciun

Nu a început încă să ningă, dar simt cum se apropie perioada aia pe care o așteptam atât de mult acum câțiva ani. Vacanța pe care înainte o petreceam cu părinții, cu prietenii sau cu prietenul. Săptămânile care voiam să vină de când începeam școala pe 15 septembrie și care erau pentru mine la fel de importante ca mult-mai-lunga vacanță de vară.
Anii trecuți simplul gând că voi primi într-o singură zi mai multe cadouri decât am primit tot anul, că voi putea merge la munte fără să trec prin starea aia nasoală cauzată de faptul că duminica trebuie să mă întorc acasă pentru că luni începe școala, că voi bea vin fiert cu ai mei fără să am mustrări de conștiință îmi dadea fiori pe șira spinării și mă făcea să număr zilele până la venirea Crăciunului.
Anul ăsta e fix pe dos. Nu vreau să vină vacanța, nu vreau să vină Crăciunul, nu vreau să vină nenorocita aia de seară de 31 decembrie pe care toți și-au planificat-o cu luni înainte. Pentru că sunt singură și nu-mi găsesc locul nicăieri. Pentru că orice ocazie cu care lumea se strânge pentru a sărbători ceva este de fapt un prilej pentru a-mi demonstra cât de singură sunt de fapt.
***
2008 a fost cu singuranță cel mai de rahat an de până acum. Sau poate am avut cea mai intensă stare de luciditate și mi-am dat seama că pe lângă roz, mai există și culori ca negru sau gri. Am învățat prea multe despre oameni și m-au dezamăgit prea mulți.
De câteva zile am o acută stare de tristețe pe care încerc s-o maschez prin glume proaste, zâmbete sau hohote false de râs. Am făcut bradul și am ascultat colindele care altă dată mă înveseleau. Nu pricep de ce alți oameni găsesc puterea să fie fericiți în ciudat tuturor problemelor pe care le au, iar mie mi s-au scufundat corăbiile.
***
Beau ceai și stau pe canapea, mă uit la ceas și din când în când la bradul cu luminițe albe. Vreau să adorm și să mă trezesc pe 24 ianuarie, când cei 20 de ani îi voi sărbători într-un amfiteatru în Panduri, rezolvând spețele la examenul de drept penal.

5 comentarii:

  1. chiar asa...
    si cu sensul ,chiar asa nu te imaginam...hihi.dragut.
    eu de ceva ani am sentimentul asta,craciunu nu e mai mult decat taierea porcului...din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  2. It's horrible, I tell you. Horrible.

    RăspundețiȘtergere
  3. sa stii ca nu esti singura care are parerea aia despre 2008..si la mine a fost un an groaznic

    RăspundețiȘtergere
  4. Alexuta, imi dai voie sa ti fiu alaturi?Pot spune ca m-am regasit in ceea ce ai scris.Este real, asta simt si eu...am trait o perioada foarte de rahat, o perioada de care nu vreau sa mi aduc aminte.Anul asta nu pot fi cu prietenii mei, nu pentru ca vezi Doamne nu sm cu cine sau cum, ci pentru ca vreau sa stau singur.Inca nu stiu ce vreau de fapt.Ma simt singur, abandonat daca vrei, uitat de ceea in ce am crezut candva.Si unde e nisip si seceta nu mai poti spera nimic.

    App...face careva un Revelion just for broken hearted people?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Adrian Manolache: se pare ca suntem mai multi. Totusi toata lumea pare fericita.

    @Alexandros: In B52 e 40 lei metrul de tequila. De revelion nu cred ca il vor scumpi.

    Nu stiu de ce blogger nu imi mai trimite mailuri atunci cand cineva comenteaza articolele.

    RăspundețiȘtergere

Loc de dat cu părerea