duminică, noiembrie 23

Poveste

A fost odată un cavaler fălos de peste Mediterană. Era înalt și negru ca abanosul sau cel puțin pe-aproape. Vorbea fluent zece limbi străine și domnițele de pretutindeni se strângeau la poarta palatului său, așteptând momentul în care cavalerul le va arăta căile către paradis.
Dintre miile de domnițe pe care tânărul le-a vrăjit în timpul șederii sale pe vechiul continent, una singură i-a furat inima. Era blondă, suavă ca o zambilă și ținutul ei de baștină era în dreapta Prutului, aproape de frații ruși.
Și ar fi vrut să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți, dacă ceva cumplit nu s-ar fi întâmplat. În timpul vizitelor sale nocturne, cavalerul întâlni o altă domniță, brună și ceva mai scundă, care fu pe loc cucerită de june. Tânărul era în impas, nu știa cu care dintre cele două tinere să conducă regatul african, așa că se gândi să le supună la o încercare. Așa că, dorind să vadă cine îl iubește mai mult, domniței blonde îi dărui un copil, iar apoi o părăsi, iar în inima celei brune sădi sămânța dragostei, însă și cea a îndoielii. De supărare însă, tânăra cu cosițe aurii pierdu copilul și îl blestemă pe cel pe care l-a iubit mai presus de propria ființă.
Cavalerul, debusolat pentru că începea să le iubească pe amândouă, fugi la tatăl său, împăratul, unde a putut să fie singur și să se gândească la ceea ce vrea cu adevărat. Așa horărî tânărul crai să o ia de soață pe domnița brună și să o dea uitării pe cea cu părul de aur.
Dar pentru că poveștile nu au întotdeauna un final fericit sau previzibil, asupra domniței cu părul de aur se abătu o molimă cumplită care o transformă într-o temută vrăjitoare. Cavalerul, deși viteaz, era slab de fire, cedă farmecelor farmazoanei, o părăsi pe domnița brună și o ceru de nevastă pe vrăjitoarea cea rea.

Sfârșit.

7 comentarii:

  1. In locul iubirii ce a trecut nu ramane decat un spatiu gol, devastat de depresie si de teama ca pe viitor o sa intalnim oameni care ne vor dezamagi la fel de plini de glorie.Numai ca nimeni nu ramane sa ne ridice de unde am cazut.Singuri trebuie sa ne gasim puterea launtrica de a ucide ultima temere cu scopul de a afla fericire intr un viitor...cat mai apropiat.Sfatul meu daca imi vei permite este sa uiti...si sa incerci sa gasesti implinirea in alte lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Culmea e că nu mai sunt deprimată. Am trecut de starea aia. Acum sunt revoltată pentru că unele domnișoare pot recurge la niște metode mai puțin... etice (să spunem) pentru a recupera ceea ce credeau că le aparține. Un fel de telenovelă, așa.

    RăspundețiȘtergere
  3. "In love and in war..."stii tu continuarea

    RăspundețiȘtergere
  4. A crede asta e echivalent cu a crede ca scopul scuza mijloacele. And that's just stupid.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi se întâmplă destul de rar să am momente în care să nu știu ce să răspund. Iar acesta este unul dintre ele.

    RăspundețiȘtergere

Loc de dat cu părerea