sâmbătă, august 23

Stufstock 2008


Cu întârziere, dar mă exprim. A fost Stufstock 6, presimt că ultima, însă cu siguranță cea mai faină ediție. Public restrâns (exact așa cum îmi place mie), muzică bună, oameni frumoși cum rar mai găsești vara în Vama Veche, tequila, baie la răsărit, party-uri, râs și voie bună.
Ca voluntar am avut clar o poziție privilegiată - și aici nu mă refer la faptul că nu am plătit bilet și am stat în backstage, ci la faptul că am interacționat mai mult decât publicul cu membrii majorității formațiilor participante. De aceea, perspectiva mea poate fi ușor diferită față de cea a publicului, poate ce unora nu le-a convenit pe mine m-a încântat și poate ce pe unii i-a deranjat pe mine m-a facut să mă simt bine.
Spre deosebire de ultimii doi ani, când i-am avut în grijă pe cei de la Luna Amară, anul acesta am făcut pe bona celor de la Apocalyptica. Le-am aranjat dressing-room-ul, le-am dat de mâncare, i-am condus la conferința de presă, la sesiunea de autografe, le-am comandat sandvișuri, le-am cărat apă, Red Bull și bere fără alcool în camera, am făcut și pe hamalul și am pus umărul la transportat faimoasele violoncele. Am fost un fel de mămică pentru cele câteva ore pe care le-au petrecut în Vama Veche. Poate „momentul Apocalyptica” (detaliile le țin pentru mine) este explicația pentru euforia din zilele de festival, pentru lumina roz prin care am privit toate evenimentele, pentru zâmbetul tâmp de pe fața obosită și energia debordantă care s-a menținut până după terminarea Stufstockului.
A fost frumos, însă nu și profitabil pentru organizatori care - cred eu - au rămas într-o mare gaură cu banii datorită numărului foarte mic de bilete vândute. Păcat, aș spune, pentru că trupele, deși multe necunoscute publicului larg, au fost (cel puțin din punctul meu de vedere) mai antrenante și mai valoroase decât „clasicii” de la ultimele ediții ale festivalului. Am (re)descoperit Konqistador, Kora Jazz Trio, Jean-Luc Ponty (nu aruncați cu roșii, nu auzisem în viața mea de el), Nguyen Le, Persona și Kultur Shock.
Mi-a plăcut multe. Festivalul. Paavo și Mikko (Apocayptica) care m-au pupat și m-au ținut în brațe pentru că așa aveau ei chef. Nopțile de la Șoni. Cserey Csaba cu care am vorbit despre organizarea de evenimente. Gino (Kultur Shock) care m-a alergat prin Vama Veche. Mircea Toma care instiga tot timpul la distracție. Restul organizatorilor care noaptea petreceau și a doua zi munceau (cu ochii umflați). Dylan (Konqistador) cu care am făcut baie noaptea dezbracați. Petrecerea din Shire. Mi-au plăcut atâtea încât aș fi vrut să fiu pe viață voluntar Stufstock.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Loc de dat cu părerea