marți, martie 3

On alcohol



Alcoolul, atunci când nu e folosit ca dezinfectant, ca degresant sau pentru a spăla geamuri și a înlătura paraziții din trandafiri, este ceva rău. Foarte rău. Mai ales când este consumat în cantități suficient de mari încât să-ți suprime orice inhibiție, să amuțească vocea rațiunii și să întrerupă orice filtrare a binelui de rău.
Cu alte cuvinte, e nasol când bei și faci lucruri pe care le regreți mai târziu. Și asta nu neapărat pentru că lucrul respectiv era contrar propriilor principii sau dorințe, ci pentru consecințele pe care le poate atrage după sine.
Să mă explic. Când sunt euforică datorită diverselor licori bahice incolore, fac toate prostiile la care mă gândisem dar a căror punere în practică o abandonasem datorită considerentelor de natură rațională.




Paranteză: Azi îmi e foarte greu să spun lucrurilor pe nume. Nu știu de ce. Mă complic aiurea în construcții și expresii. Închid paranteza.



Revin. Spre deosebire de mulți, eu sunt conștientă de prostiile mele, mi le asum și simt nevoia să clarific unele aspecte. (Când spun prostie nu mă refer la neghiobii sau gafe, ci la lucruri la al căror sens ar fi trebuit să mă gândesc de două ori înainte să le fac sau pe care le-am făcut înainte să le fi venit vremea.) Mă simt aiurea când știu că există niște discuții suspendate din pricina cărora unii oameni decid să te evite în loc să te lămurească.
De fapt, nu voiam să scriu exclusiv despre alcool. Ci mai degrabă despre oamenii care caută să scape de responsabilități o dată ce alcoolul a dispărut din sânge. Care se îndepărtează datorită unor evenimente relativ nefericite dintr-o dimineață scăldată în alcool sau care preferă să pretindă că nu s-a întâmplat nimic, chiar dacă respectivele evenimente au schimbat - pentru moment - natura relației.

Later edit: Nu m-am născut ieri și știu că unele lucruri chiar nu merită discutate după ce buna dispoziție a trecut. Asta se întâmplă însă în cazul oamenilor care nu contează.

12 comentarii:

  1. Ştii ce fac eu la beţie? Îmi spun oful unor persoane pe care abia le cunosc.
    De multe ori spunem lucruri pe care nu am vrea să le spunem când suntem lucizi.
    Este o formă de curaj prostească...care vorba ta o regreţi mai târziu.
    Cât de "luciditatea" din timpul beţiilor cred că o avem cu toţii numai că la unii se manifestă mai puternic, iar la alţii nu prea- sper că înţelegi ce spun...
    Îmi place mult cum spui de fuga de responsabilitate, dar sincer...chiar crezi că alcoolul ar fi o scuză destul de bună? Am văzut oameni care au făcut tâmpenii şi când erau lucizi şi apoi au regretat şi s-au schimbat faţă de celălalt/cealaltă..
    Este doar o părere :p

    RăspundețiȘtergere
  2. Ideea e că eu îi prefer pe cei capabili să-și recunoască prostiile, care încearcă să clarifice situația produsă din cauza alcoolului și nu se ascund după monitoare.

    Îți dai seama că am scris articolul referindu-mă la o situație concretă și la o persoană anume, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Hm...eu la betie sunt groaznic.De fiecare data cand m-am imbatat urat de tot, am fost pescuit de pe jos.Conteaza si daca esti intre prieteni apropiati sau nu si depinde si e nivelul la care ii cunosti sau socializezi cu cei alaturi de care bei.

    Cat despre alcoolul ca apanaj al frustrarilor sau al offurilor, well...la unii merge la altii nu.Si eu am avut o perioada printr-a 10-a, a 11 a dar acum cred ca e momentul sa fii responsabil chiar si atunci cand spui :"A, fost beat, nu stiu ce era cu mine"...si totusi, cine ar spune nu in momente de cumpana unui pahar mic de tarie?

    RăspundețiȘtergere
  4. Absolut!
    Dar vezi tu...puţini oameni au curajul de a face asta, de a spune adevărul fără a apela la mediul virtual-deşi pentru mulţi pare soluţia ideală sau mai bine spus soluţia cea mai simplă. Pentru mine astfel de oameni sunt de cea mai joasă speţă pentru simplul motiv că nu dau dovadă de maturitate în astfel de situaţii.
    Sfatul medicului? Dă-l/o în mă-sa şi gata :p

    RăspundețiȘtergere
  5. @Alex: Thanks for sharing that. Nu cred că spus că alcoolul e apanaj al frustrarilor. Ceea ce încercam să spun e că alcoolul îți dă o supradoză de curaj din cauza căruia/căreia (nu știu dacă din cauza supradozei sau a curajului) ajungi să faci lucruri la care doar te gândeai ca fiind posibile. (like kissing somebody you like). Și mai încercam să spun că eu îmi asum responsabilitatea - chiar și atunci când sunt beată - și că, din păcate, mă aștept ca toată lumea să facă la fel.

    @Raluca: De obicei asta fac atunci când e vorba de oameni care nu înseamnă nimic pentru mine. Nu mă aștept la lămuriri din partea unui tip pe care l-am cunoscut într-o noapte într-un bar și al cărui nume l-am uitat a doua zi dimineață. Nici nu vreau lămuriri. Dar situația se schimbă când vine vorba de prieteni. Nu pot să-i dau în mă-sa. Trebuie să mai lucrez la asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alexandra: hai să îţi dau un sfat: prietenii niciodată nu vor rezolva problemele de acest gen pe mess/mail/ pm şi tot ce vrei tu. Pentru că prietenii adevăraţi mereu o să aibă curaj să îţi spună verde în faţă şi o să aibă curaj să vorbească orice cu tine- orice tâmpenie, chiar şi după o beţie :p
    Este sfatul unei persoane care e trecută prin multe. Dacă vrei să îl iei în considerare okey, dacă nu...la fel de okey :p

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe cuvânt că nu a fost nimic necugetat şi de uitat în săruturile pasionale şi pipăielile boombastice. Nu regret nimic! Nu te evit...mă surmenez pentru o remuneraţie modestă şi fac economii să ne luăm casă în Bahamas.

    (Cu cin te-ai mai suspendat de lustră împerechecios în marţea aia după ce am plecat?)

    RăspundețiȘtergere
  8. Alexandra eu doar ţi-am dat un sfat. Nu înseamnă că şi am dreptate. Totul depinde de tine, cât de mult te-a deranjat "nepăsarea" persoanei în cauză şi tot aşa. Asta e! Din când în când mai primeşti câte un bobârnac de la viaţă că altfel nu ar mai fi amuzant. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  9. @Carmen: Pisi, nu mă urî, dar articolul nu este despre tine. :))Marți am fost cuminte. Vineri s-a întâmplat evenimentul.

    @Raluca: Dacă stau să mă gândesc mai bine, ai parțial dreptate. Un prieten bun (pe care îl cunosc de vreo 5 ani) nu a mai vorbit cu mine timp de aproape o lună din cauza unui eveniment asemănător. Credea că sunt supărată pe el.

    RăspundețiȘtergere
  10. Păi şi normal nu era să te întrebe?
    "Băăăh!!De ce nu mai vorbeşti cu mine?"
    Dacă sunteţi prieteni de 5 ani înseamnă că vă cunoaşteţi destul de bine...şi ştiţi cam când şi din ce motive s-ar supăra unul pe celălalt

    RăspundețiȘtergere

Loc de dat cu părerea