Este minunat când dintr-o întâmplare oarecare întâlnești o persoană pe care nu ai văzut-o de mult timp. Și din cauza căreia ții minte că aveai fluturași în stomac, te înroșeai la față și îți transpirau mâinile. Și care acum constați că, deși nu și-a pierdut farmecul și continuă să te fascineze, nu mai stă pe același piedestal pe care o ridicasei cu ani în urmă, a devenit umană și nu mai este semi-zeul pe care ți-l aminteai.
Este minunat când realizezi cum evoluezi. Ca individ. Ca inteligență. Ca maturitate. Și cum reușești să treci peste niște bariere pe care cu câțiva ani în urmă le considerai insurmontabile. E ca și cum ai ieși puțin din tine însuți și te-ai privi din afară.
***
De vreo două zile sunt extrem de nervoasă. O fi din cauza vremii sau a sesiunii care deja mă secătuiește de orice picătură de energie sau o fi lumea din jurul meu. Sau o fi din cauza mea. Pentru că mă agit prea tare și dau prea multă importanță aspectelor care nu contează. Cuvintelor care au fost spuse doar pentru a nu tăcea, lucrurilor care au fost făcute doar pentru a nu sta degeaba.
***
Sunt evenimente care îți schimbă imaginea pe care o ai asupra vieții. Care te fac să devii conștient de o problemă pe care apoi o regăsești în orice parte a existenței tale. Problemă din cauza căreia ajungi se re-evaluezi realitatea așa cum o percepeai până atunci.
***
Am descoperit că există o terapie prin scris. Mă simt mai bine. Mă pot reîntoarce la cursuri.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Bineinteles ca exista o terapie prin scris.Si eu o practic si da rezultate exceptionale.De mentionat ca apreciez oamenii care scriu fie in jurnale fie pe blog despre ei....si nu despre ucruri comune.Mai apreciez oamenii care nu sunt snobi, oamenii care n au fite si aia mari care nu se dau mari, if you know what i mean...sau de altfel cei care se inteleg bine cu toata lumea si care vor neaparat sa stea in centrul atentiei.De asemenea sentimentul pe care l ai descris imi este familiar.
RăspundețiȘtergereAlex, pe cuvânt de cercetaș că nu am înțeles legătura mesajului tău cu articolul meu. Să fie plictiseala pe care o am din cauza cursului de publicitate și amorțirea temporară a creierului?
RăspundețiȘtergereÎncearcă să reforumlezi. :)
Cel mai frumos este când te întâlneşti cu o veche "iubire"...când staţi la o masă şi vă amintiţi de toate prostioarele pe care le făceaţi împreună ca într-un final să realizaţi ca eraţi nişte copii.
RăspundețiȘtergere***
Sesiunea mereu te oboseşte...şi nu neapărat psihic cât fizic. Recomandarea medicului? Dormi vreo 2 zile.
***
Asta se numeşte maturizare. Ai mai făcut un pas către maturizarea ta.
***
Scrisul mereu va fi o terapie bună. Deschizi pagina de blog, pui nişte muzică de relaxare şi o să vezi cum îţi vin ideile. Aceleaşi idei pe care le cam înjuri că la unul dintre examene s-au pierdut printre neuroni .
Now this is a pleasat surprise :)
RăspundețiȘtergereNu e vorba de o veche iubire în genul prietenului din generală cu care te pupai în spatele școlii, ci mai degrabă tipul ăla din cauza căruia îți bătea inima mai tare și în fața căruia nu reușeai să scoți nimic mai inteligent decât un „ce faaaci?” bâiguit.
În rest, ai perfectă dreptate.
AAAAHHH!!!Cunosc stilul acela de relaţii. Mi se par aşa de drăguţe când mă gândesc acum la ele...Cum roşeam ca o copilă de 5 ani, cum tremuram când mă lua în braţe şi cât de mândră eram când mă lua de mână
RăspundețiȘtergere