... sau adevăruri despre mine.
***
Eu sunt o persoană bună. Și cred că toți ceilalți sunt la fel de buni ca mine. Și mai cred că niciun om nu poate face rău altui om în mod intenționat. Adică nu îi faci pe alții să sufere pentru că așa vrei tu.
Eu iert prea mult și prea des. Și acord și a doua și a treia și a două mii cinci sute treizeci și șaptea șansă oamenilor care îmi spun că le pare rău. Sau care îmi cer iertare. Sau care chiar dacă nu spun nimic arată că nu au vrut să mă rănească.
Eu iubesc oamenii. Și cred că sunt niște ființe atât de minunate încât nu merită ca cineva să îi urască și să încerce să uite de ei pe vecie.
***
Azi am învățat că există și oameni răi. Oameni care îi fac pe alții să sufere pentru că așa vor. Pentru că se simt ei bine, pentru că le crește stima de sine.
Am aflat că unii nu merită nici măcar șansa de a mă cunoaște.
Am aflat din păcate și că am o oarecare înclinație spre masochism și că oricât m-aș chinui nu reușesc să urăsc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
la multi ani!!
RăspundețiȘtergereMulțumesc la fel! Dar cred că puteai face urarea asta și pe mail, care este public din câte-mi amintesc. :)
RăspundețiȘtergereAi pus punctul pe i. Tocmai asta cred că e problema mea. Sunt prea mult cum vor alții să fiu și am uitat să fiu așa cum vreau eu să fiu.
RăspundețiȘtergereÎn ceea ce privește dualitatea, e clar că un om nu poate să fie 100% bun, însă poate fi mai bun decât ceilalți (și nu mă refer la performanțe, ci doar la calitatea morală).
„N-ai jindui dupa un colt de rai, De n-ai avea si-un strop de iad in tine”
Deci soluția ta e „just stay the way you are, because you can't change anything anyway”?
RăspundețiȘtergere”si daca problema e a ta solutia tot a ta trebuie sa fie ”
Trebuie să te contrazic.
Rezolvarea/schimbarea/whatever nu stă întotdeauna în totalitate în mâinile tale. Există situații când rezolvarea unei anumite probleme depinde și de alți factori pe care nu îi poți controla. Dar deja nu mai are legătură cu subiectul de la care porniserăm.