On diplomacy

Diplomatul nu este numai o prăjitură. Sau un anonim care în urma unui lung proces academic a obținut o diplomă. Sau un X sau Y numit într-o țară străină pentru a trata în numele statului pe care îl reprezintă. Există și un alt sens, vag cunoscut pe plaiurile mioritice chiar și de către icșii sau igrecii menționați anterior.
Un diplomat este o persoană suficient de abilă, educată și pe fază încât să știe să se comporte în orice situație. Adică să știe să nu înjure în română niște străini care stau de ceva timp pe la noi prin țară și care, complet accidental, s-ar putea să-i frigă o minge în gură. Sau să știe să nu dea vina pe soare sau pe direcția vântului pentru neputințele lui, pentru că alții s-ar putea să-și dea seama cât de inapt e tocmai pentru că invocă așa motive stupide.
Deși trăiesc într-o țară în care toți sunt conștienți de rahatul în care ne afundăm din ce în ce mai mult, mie îmi plăcea să cred că de fapt e un sortiment de ciocolată super-special care se găsește numai la noi și care, odată descoperit, va fi mai ceva decât gazul rușilor. Nu. Prost. Nu știu dacă de vină sunt măselele de minte sau contactul cu oameni din categorii pe care eu le idolatrizam si care acum au căzut în dizgrație, dar cert e că a început să-mi miroasă și mie.
Și asta pentru că puțini sunt cei care ajung acolo unde sunt pentru că merită și nu pentru că tata are hotel de lux și bani să-mi cumpere mie și celor care mă plac mașini care știu să faca și cartofi prăjiți. Puțini sunt cei care atunci când știu că greșesc își cer scuze sau își pleacă umil capul și nu fac scandal și dau vina pe alții pentru propriile greșeli.

Sectorul 4

Eu merg la vot. Pentru că vreau. Pentru că pot. Pentru că îmi place să cred că votul meu contează.
Ca un bun cetățean care s-a mutat de curând într-un oraș necunoscut, care nu are o relație strânsă cu vecinii din blocul în care locuiește și care - evident - nu face excursii prin cartier în căutarea unei școli-posibile-secții-de-votare, am căutat pe google termenii cheie (așa cum m-au învățat la școală) bucurești sector 4 secții de votare ca să știu și eu unde mă duc să pun ștampila. Și surpriză, primul rezultat: http://www.alegeri-locale-2008.ro/. Too god to be true ar spune unii. Totul structurat și frumos, așa cum ar trebui să fie un site de informare publică: informații despre candidații la primării, la consiliile locale, București, Cluj, Timișoara și alte orașe de vază ale României. Informații disponibile cel puțin teoretic.
În sfârșit.. găsesc secțiunea dedicată secțiilor de votare, constat cu stupoare că mă trimite la pagina de început. Închid pagina, mă gândesc că o fi vreo eroare (cum se mai întâmplă de la vista) și o redeschid după 3-5-7-9-11-15-... minute. Același rezultat. Pagina de start.
După multe „inspira, expiră” și mai multe tentative de a le transmite inițiatorilor websiteului urări de început de drum (civilizate la început, cu strămoși mai pe la urmă) decid să-mi exprim frustrările în altă parte: pe blog.
Cred că băieții ăia ori nu sunt foarte pricepuți la programare și au uitat să facă niște legături în limbajul complicat cu multe / și <>, fie au vrut să enerveze oamenii debusolați ca mine și să-i facă să renunțe la dreptul la vot. Sau sufăr eu de paranoia de la atâtea nessuri cu pepsi, redbull-uri și de la cât fum de țigară am inhalat și mi se pare că toată lumea e împotriva mea.